Lightweight

“Adevărul e că nu ne îndrăgostim de frumuseţea unei persoane. Nu ne îndrăgostim de cel mai strălucitor zâmbet, ci de cel mai cald. Nu-i iubim ochii pentru culoarea pe care o au, ci pentru modul în care ne privesc. Ne îndrăgostim de oameni după ce-i auzim râzând la o glumă de-a noastră sau le vedem feţele acelea ciudate când se strâmbă uşor. Nu iubim pentru frumuseţea fizică, ci pentru micile chestii care le aparţin. Am iubit oameni pentru modul în care râdeau în hohote, pentru modul în care mă îmbrăţişau, pentru modul în care-mi zâmbeau. Am iubit oameni pentru cele mai banale chestii : pentru glumele proaste făcute care mie îmi păreau geniale, pentru că doar eu vedeam în ei ceea ce alţii nu vedeau, pentru că păreau ciudaţi. Ajungem să iubim chestii care ni se par banale, pentru că doar noi le percepem ca pe ceva special : modul în care mănâncă sau cântă când sunt fericiţi. Dacă ar fi să mă întrebe cineva de ce-l iubesc, aş vrea să-i spun : “Pentru că eu văd în el ceea ce tu eşti incapabil să vezi”

“That’s how you know you love someone, I guess, when you can’t experience anything without wishing the other person were there to see it, too.”